Scrisoare de la St. O. Iosif

Intr-un numar trecut al revistei noastre, am publicat spicuiri dintr'o scrisoare trimisa de «studentul de clasa a V-a liceala St. O. Iosif», colegului sau dela Brasov Aurel Pop. Aceasta scrisoare nu e singura, ci face parte dintr'o serie de patru. Publicam acum fragmente din cea de-a doua scrisoare (Sibiu, 8 mai 1890). «Iubite amice, dupa cum vad din scrisoarea ta, nu ai fost multumit de calculul capatat la L. Romana. Poate ca ai dreptate. Insa, amice, adu-ti aminte de proverbul: Non scholae, sed vitae. Totusi, ambitia nu trebuie dispretuita. Eu, in semestrul prim (la Craciun), am dus-o ca unul care nu stie ungureste, decat ce-a uitat ungurul. In al doilea semestru am iesit cu suficient. Nu mi-e rusine s'o spun aceasta, dar nici aceia ca am invatat intreit ca la Brasov. (...) Pe aici, timpul e schimbacios, acum ploae, acum frumos. Isvorul, dragul meu isvor, iar l-am gasit. Acum pot iar s'ascult murmurul sau. Seara merg la plimbare pe camp, care e foarte aproape de locuinta mea si ma plimb de la apusul soarelui pana rasar stelele. O! Ce multumire dulce simt atunci!... Eu am de toate aici, si tot imi pare ca n'am nimic. Nici eu nu stiu dece sunt totdeauna nemultumit. Chiar si amicii mei conscolari, de multe ori, m'au intrebat: Miert olyan szomoru? Si eu ce era sa le raspund? Le-am raspuns ca nu sunt trist. De aceia, visul e o distractie pentru mine. Poate ca, amice, cetind aceste sire, vei zambi. Insa sa ma crezi, ca eu de multe ori am varsat lacrami, fara sa stiu de ce. In aceste momente mai totdeauna fac versuri. Bune, rele, cum or fi, eu le iubesc, caci ele imi aduc multumirea sufleteasca. Nici nu primesc lauda ca versurile ce ti le-am trimes ar fi frumoase. Eu nu scriu pentru ca sa fie frumos, eu scriu numai pentru mine». Textul a aparut in Adevarul literar si artistic din 1937. Alte stiri:
Steaua, Dinamo si Craiova puteau fi desfiintate
Gigi Multescu: "Radoi putea sa influenteze arbitrii"